Acest cuvânt "magic", deja este în vocabularul tuturor, aproape zilnic. Stresul este găsit deja de mulți ca un diagnostic, care duce încet dar sigur la afecțiuni mai grave, atât psihice, cât și fizice. Stresul este răspunsul multor întrebări și vinovatul multor stări.
Totul a început într-un mod aproape bizar prin anii ’20 când un tânăr student în Medicină la Universitatea din Praga - Hans Selye descoperea, pornind de la experienţele pe şoareci, că organismele vii pot fi influenţate într-un mod aproape dramatic de diferiţi agenţi exteriori. El numeşte totalitatea răspunsurilor nespecifice provocate de agenţi fizici agresivi „sindrom general de adaptare”.
Influenţa teoriei lui Selye începe să işi facă simţită prezenţa începând din anul 1950, ajungând practic să fie unul din cele mai uzuale concepte ale vieţii contemporane.
La serviciu, în metrou, la plajă, peste tot auzim cum pluteşte în aer câte o relatare în care cuvântul „stres” este aproape folosit pentru începutul propoziţiei.
Considerat ca fiind una din „bolile civilizaţiei”, stresul a devenit mult mai uzual în vocabularul nostru decât bucurie, entuziasm, speranţă, prietenie, valori, moralitate, etc. În concluzie, dacă tot a devenit acest concept familiar în viaţa noastră, hai să ne întrebăm dacă nu cumva el ne este drag? Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne gândim cum am începe o discuţie la birou, acasă sau cu prietenii:
-„Salut, ce faci?
- Multumesc, excelent, mă simt minunat, aş vrea să spun că sunt stresat însă nu îmi vine, aproape că nu mai ştiu ce este stresul”- acum, înapoi în realitate, cam cum credeţi că o să vă catalogheze lumea? – Încercaţi şi vă las pe voi să vă bucuraţi de răspunsuri.
Poate este mai bine să ne lamentăm, să ne supunem unui şir nesfârşit de scuze, de probleme, aşa, practic, suntem în trend, nu ieşim în evidenţă, ba mai mult, reuşim poate, pe alocuri, să fim lăsaţi în pace, să fim alintaţi, compătimiţi.
Dacă mâine ar dispărea cuvântul „stres”, mă gândesc oare ce am inventa? Ne-am simţi stresaţi că nu mai există stresul? Probabil că am începe să ne gândim că viaţa noastră de zi cu zi ne aduce lucruri bune sau mai puţin bune, ne-am gândi că avem de îndeplinit anumite sarcini şi poate am învăţa că viaţa este suma sentimentelor pe care alegem să le trăim în fiecare zi.
Vă rog să vă gândiţi, dacă nu ar mai exista cuvântul (stres), nu s-ar mai declanşa emoţia (nemulţumire, supărare, tristeţe, etc) şi, implicit, acţiunea de evitare (fumat, alcool etc) ?
Hai să încercăm împreună un experiment. Pentru o zi, măcar o singură zi din viaţa noastră, să monitorizăm gândul şi emoţiile noastre atunci când apare cuvântul stres. Să luăm fiecare gând şi să-l analizăm – de unde vine, ce beneficiu ne aduce, este oare real, suntem una cu gândul nostru? Rămâne ca rezultatul să îl analizăm fiecare, într-un mod sincer. Am convingerea deplină că, de cele mai multe ori, o să zâmbim la final întrebându-ne: Stres? La naiba, ăsta este doar un cuvânt, iar eu aleg să-l folosesc, de cele mai multe ori, cu zâmbetul pe buze…
Psiholog Cristian Manea