Perfectionismul

Perfectionismul  exercita o anumita fascinatie, indiferent de domeniul la care am face referinta, fie ca vorbim despre arta, literatura, stiinta sau inginerie, el continua sa fie una dintre ideile obsedante ale oamenilor. Pana la urma nu este nimic rau in dorinta de a te perfectiona, aceasta nevoie venind din necesitatea evolutiei personale, spirituale sau profesionale. Aproape in  orice domeniu al vietii, perfectionistii sunt cei care in mare parte reusesc sa devina “personalitati”, fiind apreciati pentru energia si dorinta de a lucra la un nivel cat mai ridicat.  Reversul medaliei apare atunci cand notiunea si comportamentele care tin de perfectionism sunt duse la extrem. Atunci apar trasaturile de personalitate de tip obsesiv – compulsive.

Persoanele care dezvolta astfel de comportamente au un lung istoric in care si-au ridicat standardele legate de viata, relatii sau cariera pe un soclu, care de foarte multe ori este aproape imposibil de atins. Atunci apare nevoia de a simti ca totul, dar absolut totul „trebuie sa fie perfect”.

Aparitia imperativului „trebuie” aduce cu sine un noian de sentimente de agitatie, disconfort si insatisfactie, deoarece apare acea consecinta a perfectionismului legata de considerentul ca tot ceea ce a fost facut nu este bine si trebuie modificat. De aici nu mai este mult pana la repetarea unei actiuni aproape la nesfarsit pentru a atinge „standardele perfectiunii” si de diagnostic clinic de tulburare obsesiv-compulsiva.

De multe ori granita intre o obsesie adevarata si un anume entuziasm poate fi usor trecuta. Astfel, un perfectionsit obsesiv nu va fi capabil aproape niciodata sa-si termine curatenia in casa, deoarece va considera intotdeauna ca mai are ceva de facut.

Din punct de vedere terapeutic, una dintre caile posibile de a face fata acestui tip de probleme este cresterea tolerantei legata de lucrurile care sunt realizate „mai putin perfect”. Daca va apucati sa spalati vasele si sfarsiti prin curatarea dulapului, spalarea geamurilor din bucatarie si dorinta de a lustrui parchetul, ar fi bine sa cititi in continuare articolul.

Pentru cresterea tolerantei, literatura de specialitate indica o serie de exercitii si metode prin care puteti sa va antrenati si sa va testati „abilitatile perfectioniste”.

Este indicat ca la inceputul oricarei activitati sa precizati cu claritate ce inseamna pentru dumneavoastra realizarea ei perfecta. Luati o hartie pe care sa scrieti toate actiunile care trebuie intreprinse pentru a duce sarcina la sfarsit in conditiile pe care dumneavoastra le considerati perfecte. Aceasta lista este recomandat sa fie cat mai concreta. Indepliniti fiecare actiune exact asa cum va doriti, cu exceptia uneia singure. La urmatoarea activitate, intocmiti aceeasi lista cu componentele actiunii si indepliniti-le pe fiecare, cu exceptia a doua dinte ele. Continuam cu trei aspecte realizate imperfect si asa mai departe. Cu timpul, veti observa o scadere si o atenuare a rigiditatii criteriilor legate de perfectionism.

O alta metoda de crestere a tolerantei este una foarte simpla si tine de observarea altor persoane si a actiunilor pe care ei le considera ca fiind acceptabile, iar in cazul in care nu vreti sa fiti in nota obisnuitului, puteti sa intreprindeti orice actiune „putin deasupra celorlalti”.

Este preferabil sa terminam o actiune chiar daca nu este „perfecta” decat sa o repetam  neincetat si sa sfarsim lamentabil.

Multe persoane care au tendinte perfectioniste sunt convinse ca atunci cand nu realizeaza perfect actiunile lor, vor fi imediat observate de catre cei din jur, insa lucrurile nu stau deloc asa.

Va propun un pariu ! Daca in mod frecvent curatati aragazul timp de 40 de minute, incercati sa o faceti doar 20 si vedeti daca cineva observa diferenta. Sunt aproape convins ca absenta criticilor va poate convinge si astfel castig  pariul.

Cateva dintre caracteristicile tulburarii de personalitate de tip obsesiv-compulsiv, sunt perfectionismul, preocuparea fata de detalii, indecizia, devotamentul excesiv fata de locul de munca etc. Vestea buna este ca ele pot fi modificate utilizand strategii simple menite sa creasca nivelul de constientizare si cunoastere de sine. Insa, cel mai bine, ele pot fi tratate in cadrul unui program psihoterapeutic, una dintre cele mai de succes forme fiind terapia cognitiv-comportamentala.

Cristian Manea - Psiholog

This entry was posted in Fără categorie and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.